Luigi De Filippo

Luigi De Filippo

Luigi De Filippo și Claudia Mori în filmul Cerasella
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Napoli, Italia Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Roma, Italia Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitero del Verano[*][[cimitero del Verano (cemetery in Rome, Italy)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipneumonie Modificați la Wikidata
PărințiPeppino De Filippo[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia (–)
 Regatul Italiei (–) Modificați la Wikidata
Ocupațiedramaturg[*]​
scriitor
actor de teatru[*]​
actor de televiziune[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană Modificați la Wikidata
Alte premii
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*]​ (2010)[1] Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Luigi De Filippo (n. , Napoli, Italia – d. , Roma, Italia) a fost un actor, regizor și dramaturg italian.

Biografie

S-a născut la Napoli, ca fiu al actorilor Peppino De Filippo și Adele Carloni. Era, de asemenea, nepotul poetului, dramaturgului și regizorului de teatru și film Eduardo De Filippo. A studiat literatura la universitate, abandonându-și studiile în prag de absolvire pentru a urma o carieră în jurnalism.[3] Puțin mai târziu, în 1951, De Filippo a debutat pe scenă alături de tatăl său și de atunci a desfășurat o lungă carieră de actor, jucând ani de zile într-o companie care susținea spectacole în dialectul napoletan.[3]

În 1960 s-a căsătorit la Roma cu actrița engleză Ann Patricia Fairhurst, de care s-a separat apoi. S-a recăsătorit în 1970 cu actrița franceză Nicole Tessier, cu care a avut în anul 1972 o fiică pe nume Carolina, care l-a făcut bunic în anul 2005. Rămas văduv, s-a recăsătorit în 1997 cu Laura Tibaldi.

De Filippo a jucat în mai multe filme, remarcându-se în anii 1950 și 1960 prin rolurile interpretate în comediile italiene.[3] El a fost, de asemenea, activ în televiziune, jucând în adaptările televizate ale spectacolelor sale de teatru, precum și în miniserialele Storie della camorra (1978) și Caracatița 3 (1987).[3] În 1978 a părăsit compania tatălui său pentru a-și fonda propria companie, care a pus în scenă spectacolele atât cu piesele de teatru ale familiei sale, cât și cu piesele de teatru ale lui Gogol, Molière, Pirandello și alții, făcând mai multe turnee în Franța, Germania și Elveția.

În 2001, cu prilejul aniversării a 50 de ani de activitate teatrală, a primit premiul Personalità Europea la Campidoglio.[3][4] La 28 iunie 2011 i-a succedat lui Maurizio Costanzo ca director artistic al Teatrului Parioli din Roma, care a devenit astfel Teatrul Parioli-Peppino De Filippo.[5] De Filippo a murit la Roma pe 31 martie 2018, la vârsta de 87 de ani, în urma unei pneumonii.[6][7]

Filmografie

  • Filumena Marturano, regie: Eduardo De Filippo (1951)
  • La leggenda del piave, regie: Riccardo Freda (1952)
  • Non è vero... ma ci credo!, regie: Sergio Grieco (1952)
  • Peppino e la vecchia signora, regie: Piero Ballerini (1954)
  • Da qui all'eredità, regie: Riccardo Freda (1955)
  • Cortile, regie: Antonio Petrucci (1955)
  • Lazzarella, regie: Carlo Ludovico Bragaglia (1957)
  • Anna di Brooklyn, regie: Carlo Lastricati (1958)
  • Promesse di marinaio, regie: Turi Vasile (1958)
  • Policarpo 'ufficiale di scrittura' , regie: Mario Soldati (1959)
  • Arrangiatevi, regie: Mauro Bolognini (1959)
  • Roulotte e roulette, regie: Turi Vasile (1959)
  • Cerasella, regie: Raffaello Matarazzo (1959)
  • Il mio amico Jekyll, regie: Marino Girolami (1960)
  • Chi si ferma è perduto, regie: Sergio Corbucci (1960)
  • Gli incensurati, regie: Francesco Giaculli (1961)
  • Il mio amico Benito, regie: Giorgio Bianchi (1962)
  • Cele patru zile ale orașului Neapole, (Le quattro giornate di Napoli) necreditat, regie: Nanni Loy (1962)
  • Amore all'italiana, regie: Steno (1966)
  • Viaggio di nozze all'italiana, regie: Mario Amendola (1966)
  • Soldati e capelloni, regie: Ettore Maria Fizzarotti (1967)
  • Ninì Tirabusciò, la donna che inventò la mossa, regie: Marcello Fondato (1970)
  • La carretta dei comici - serial TV, 8 episoade (1970)
  • Venga a fare il soldato da noi, regie: Ettore Maria Fizzarotti (1971)
  • Storie della Camorra - serial TV, 1 episod (1978)
  • Série noire - serial TV, 1 episod (1984)
  • Giovanni Senzapensieri, regie: Marco Colli (1986)
  • Caracatița 3 (La piovra 3) - miniserial TV, 7 episoade, creditat în 2 episoade (1987)
  • Quelli del casco, regie: Luciano Salce (1988)
  • In nome del popolo sovrano, regie: Luigi Magni (1990)
  • Il ricatto - serial TV, 2 episoade (1989-1991)
  • Il prezzo del denaro - film TV (1995)
  • Un posto al sole - serial TV (1996)
  • Pupetta: Il coraggio e la passione - miniserial TV, 4 episoade (2013)

Note

  1. ^ http://www.quirinale.it/elementi/DettaglioOnorificenze.aspx?decorato=101994  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Chi era Luigi De Filippo (în italiană), Adnkronos[*][[Adnkronos (Italian news agency)|​]],  
  3. ^ a b c d e Roberto Chiti; Roberto Poppi; Enrico Lancia. Dizionario del cinema italiano. Gli attori. Gremese Editore, 2003. ISBN 8884402131. 
  4. ^ „Luigi De Filippo - Ultime notizie su Luigi De Filippo - Argomenti del Sole 24 Ore”. Argomenti Argomenti del Sole 24 Ore. Accesat în . 
  5. ^ „Il Parioli a Luigi De Filippo: a ottanta anni ricomincio”. Il Messaggero. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Morto Luigi De Filippo, ultimo erede della storica dinastia di artisti”, Corriere Della Sera, , accesat în  
  7. ^ „È morto il regista e attore Luigi De Filippo”. ANSA. . 

Legături externe

Control de autoritate