Alfonso al V-lea al Aragonului
Alfonso al V-lea al Aragonului | |
Portretul lui Alfonso al V-lea, atribuit lui Mino da Fiesole, Muzeul Luvru | |
Date personale | |
---|---|
Poreclă | el Magnànim, den storslåtte |
Născut | [1] Medina del Campo(d), Castilia și León, Spania |
Decedat | (62 de ani)[2][1] Castel dell'Ovo, Campania, Italia |
Înmormântat | Monasterio de Poblet[*][[Monasterio de Poblet (monastery)|]] Sepulcro de Alfonso V de Aragón[*][[Sepulcro de Alfonso V de Aragón |]] |
Părinți | Ferdinand I al Aragonului[3] Eleanor of Alburquerque[*][[Eleanor of Alburquerque (Queen of Aragon (1374-1435))|]][3] |
Frați și surori | Sancho of Aragon[*][[Sancho of Aragon (master the Order of Alcántara)|]] Eleanor de Aragon[3] Maria of Aragon[*][[Maria of Aragon (Queen of Castile)|]][3] Infante Henry, Duke of Villena[*][[Infante Henry, Duke of Villena (Infante of Aragon)|]] Ioan al II-lea al Aragonului[3] Infante Peter, Count of Alburquerque[*][[Infante Peter, Count of Alburquerque (Italian noble (1406-1438))|]] |
Căsătorit cu | Maria of Castile, Queen of Aragon[*][[Maria of Castile, Queen of Aragon (Queen consort of Aragon and Naples)|]] (din )[3] |
Număr de copii | 4 |
Copii | Ferdinand I of Naples[*][[Ferdinand I of Naples (King of Naples)|]] Maria of Aragon[*][[Maria of Aragon (Illegitimate daughter of King Alfonso V of Aragon)|]] Ferdinand of Aragon[*][[Ferdinand of Aragon (illegitimate son of Alfonso V and Margaret of Híjar)|]] Eleonora[*][[Eleonora (illegitimate daughter of Alfonso V of Aragon)|]][4] |
Religie | creștinism |
Ocupație | suveran[*] om de stat |
Limbi vorbite | limba spaniolă limba italiană limba latină limba catalană |
Activitate | |
Porecle | el Magnànim den storslåtte |
Partener(ă) | Margaret of Híjar[*][[Margaret of Híjar (mistress of king Alfonso V of Aragon)|]] Giraldona Carlino[*][[Giraldona Carlino (mistress of king Alfonso of Aragon and mother of king Ferdinand I of Naples)|]] Lucrezia d'Alagno[*][[Lucrezia d'Alagno (woman of noble birth with whom King Alphonso V of Naples had fallen in love in 1448)|]] |
Rude | Beatrice de Frangepan |
Premii | Ordinul Lâna de Aur în grad de cavaler[*] Ordinul Jartierei |
Modifică date / text |
Alfonso al V-lea al Aragonului sau Alfonso cel Mărinimos sau Alfonso cel Mare (n. spre 1394 la Medina del Campo, în Spania - d. la 27 iunie 1458, la Neapole, în Italia) a fost rege al Aragonului sub numele de Alfonso al V-lea, al Valenciei sub numele de Alfonso al III-lea, al Sardiniei sub numele de Alfonso al II-lea, al Mallorcăi, al Siciliei, apoi al Celor Două Sicilii sub numele de Alfonso I, și conte al Barcelonei sub numele de Alfonso al IV-lea, al Roussillonului și al Cerdanyei sub numele de Alfonso I. A fost membru cofondator al Ordinului Dragonului.
În 1421, regina Ioana a II-lea de Napoli care nu avea copii l-a adoptat și l-a numit moștenitorul regatului Napoli. În Napoli, el l-a angajat pe faimosul Condottiero Braccio da Montone cu sarcina de a reduce rezistența rivalului său, Ludovic al III-lea de Anjou și a forțelor sale, conduse de Muzio Attendolo Sforza. Papa Martin al V-lea îl sprijinea pe Sforza, iar Alfonso și-a schimbat loialitatea religioasă către antipapa aragonez Benedict al XIII-lea. Când Sforza a abandonat cauza lui Loudovic, Alfonso părea să aibă toate probleme rezolvate, cu toate acestea, relația sa cu Ioana s-a înrăutăți brusc și în mai 1423, l-a arestat pe iubitul ei, Gianni Caracciolo, o figură puternică în instanța de judecată napolitană.
După o încercare eșuată de a o aresta pe regină, Ioana l-a chemat pe Sforza, care a învins armata aragoneză lângă Castelul Capuano în Napoli. Alfonso a fugit la Castel Nuovo, dar ajutorul unei flote de 22 de galere conduse pe Giovanni da Cardona a îmbunatățit situația sa. Sforza și Ioana au răscumpărat Caracciolo și s-au retras la cetatea de Aversa. Aici, ea a respins adoptarea ei de mai devreme și cu sprijinul lui Martin al V-lea, l-a numit pe Ludovic al III-lea moștenitor al ei.
Alfonso a oferit cea mai impresionantă artilerie a timpului cu care a asediat din nou Napoli. Asediul a început pe 10 noiembrie 1441 și s-a sfârșit pe 2 iunie în anul următor. După întoarcerea de René la Provence, Alfonso a redus ușor rezistența rămasa și și-a făcut intrarea triumfală în Napoli, pe 26 februarie 1443, ca monarh al unui regat pacificat. În 1446, el a cucerit Sardinia.
Alfonso, prin depunerea în mod oficial a domniei sale papalității, a obținut acordul de la Papa Eugen al IV-lea cum că Regatul Napoli trebuie să mergă la fiul său nelegitim, Ferdinand. El a murit în Castel dell'Ovo, în 1458, în timp ce planifica cucerirea Genovei. La momentul respectiv, Alfonso a fost în contradicție cu Calixt al III-lea, care a murit la scurt timp după aceea.
Galerie de imagini
- Prima medalie a lui Alfonso al V-lea al Aragonului creată de Pisanello (avers)
- Portretul regelui Alfonso al V-lea al Aragonului, realizat de Juan Vicente Macip, numit „Juan de Juanes” (1523 - 1579)
- Statuia lui Alfonso al V-lea, la intrarea în Palatul Regal din Neapole
- Real, emis sub Alfonso al V-lea cel Mărinimos; avers: bust încoronat, din față; revers: stema regală a Aragonului
Referințe
- "The Chronicle of Montpellier H119: Text, Translation and Commentary". In Erik Kooper. The Medieval Chronicle IV. Rodopi. p. 231. ISBN 978-90-420-2088-7. Retrieved 5 February 2013.
- The Encyclopaedia Britannica: A Dictionary of Arts, Sciences, Literature and General Information. At the University Press. p. 736.
- Girma Beshah and Merid Wolde Aregay, The Question of the Union of the Churches in Luso-Ethiopian Relations (1500–1632) (Lisbon: Junta de Investigações do Ultramar and Centro de Estudos Históricos Ultramarinos, 1964), pp. 13–4.
- O. G. S. Crawford (editor), Ethiopian Itineraries, circa 1400 – 1524 (Cambridge: the Hakluyt Society, 1958), pp. 12f.