Al doilea conciliu de la Niceea

Sfinții părinți ai celui de-al doilea conciliu de la Niceea, icoană rusă din sec. al XVII-lea
Biserica Hagia Sophia din Niceea

Al doilea conciliu de la Niceea (astăzi İznik, în Turcia) a fost cel de-al VII-lea conciliu (sinod) ecumenic și a avut loc în anul 787. Acest conciliu fost convocat de împărăteasa Irina Ateniana, care a acționat ca regentă în numele fiului ei Constantin al VI-lea, pe atunci minor. Conciliul a fost inițiat de patriarhul Pavel al IV-lea al Constantinopolului și de succesorul lui, patriarhul Tarasie, având ca scop corectarea ereziei iconoclaștilor, printre care se numărau și împărații Leon al III-lea și Constantin al V-lea.

Erezia iconoclaștilor, combătută de cei 263 de episcopi adunați la acest sinod, a fost că Isus Cristos nu poate fi reprezentat în icoane, concepție care se baza pe faptul că se nega natura umană a Fiului reprezentat în icoane. În locul ei a fost adoptată doctrina prin care se acceptă cultul imaginilor sacre și a relicvelor.[1]

În urma acceptării cultului icoanelor s-au formulat patru anateme împotriva celor care nu recunosc că Isus Cristos poate fi reprezentat în umanitatea lui, nu acceptă reprezentarea în artă a scenelor evanghelice, nu salută astfel de reprezentări prin ridicarea în picioare și resping orice tradiție scrisă sau nescrisă a bisericii.

Tot la acest sinod s-a dezbătut și problema intervenției sfinților.

Sinodul a formulat și 22 de canoane (necesitatea cunoașterii în profunzime a psaltirii de către episcopi, obligativitatea ca fiecare biserică să posede moaște ale sfinților, necesitatea de a se îndepărta cărțile în care se critică cultul icoanelor, obligativitatea ca fiecare biserică să aibă un administrator, interzicerea purtării podoabelor de către preoți, reafirmarea unor canoane mai vechi, etc.).

Acest conciliu a condamnat Conciliul de la Constantinopol din 785 drept sinod de proști și de nebuni.[2]

Note

  1. ^ CATHOLIC ENCYCLOPEDIA: Iconoclasm
  2. ^ Phillip Schaff, History of the Christian Church, ii.346, cf. https://web.archive.org/web/20061118083741/http://firstnewtestament.netfirms.com/5th_century.htm

Legături externe

  • Despre Sinodul VII Ecumenic la enciclopedia OrthodoxWiki
  • Iconoclasmul. Sinodul VII ecumenic de la Niceea din 787, 6 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
  • Sfinții Părinți de la Sinodul VII Ecumenic Arhivat în , la Wayback Machine., 15 octombrie 2011, Alexandru Briciu, Ziarul Lumina
  • Ajunul Duminicii Ortodoxiei[nefuncțională], 20 februarie 2010, Alexandru Briciu, Ziarul Lumina


v  d  m
Sinoade ecumenice
Primele șapte sinoade

Niceea (325) • Constantinopol (381) • Efes (431) • Calcedon (451) • Constantinopol (553) • Constantinopol (680) • Niceea (787) (869-870)

Sinoadele ulterioare, recunoscute
parțial de Biserica Ortodoxă

Conciliul de la Quinisext (692) • Constantinopol IV (879/80) • Constantinopol V (1341/51) • Sinodul de la Iași (1642) • Conciliul de la Ierusalim (1672) • Sinodul de la Constantinopol (1872) • Sinodul Pan-Ortodox (2016)

Sinoadele ulterioare, recunoscute
de Biserica Catolică

Constantinopol IV (869-870) • Lateran I (1123) • Lateran II (1139) • Lateran III (1179) • Lateran IV (1215) • Lyon I (1245) • Lyon II (1274) • Vienne (1311–1312) • Pisa (1409) • Konstanz (1414-1418) • Siena (1423-1424) • Basel/Florența (1431-1445) • Lateran V (1512-1514) • Trento (1545-1563) • Vatican I (1869-1870) • Vatican II (1962-1965)

Control de autoritate